Tears don't fall

Siiigur, si eu trebuie acum sa te cred, nu? intreba si incepu sa rada.

-Tu eşti cel care se gândeşte cel mai des. Cred... că mi-ai dat un virus! zise ea, ascunzându-şi faţa după părul roşcat.

Aaa, deci recunosti ca te gandesti la prostii! spuse victorios.

-Da! ţipă brusc, plecându-şi capul, prinsă asupra faptului.

Incepu sa rada si se ridica in fund.

Îsi plecă privirea, uitându-se la podea.

Hei, capul sus, glumeam si eu, spuse si ii ridica barbia.

Îl privi în ochi, scoţându-i limba.

Ii scoase si el limba.

Începu să râdă, apoi îl muşcă uşor de buză.

Stramba nemultumit din nas si se ridica, intinzandu'se.

Îl privi, apoi îşi luă purcelul în braţe.

Se duse la fereastra, privind afara.

Purceluşul începu să grohăie, roşcata râzând. Se lăsă pe burtă, priviindu-l pe verzui

Hai sa mergem sa ne plimbam, spuse calm, intoarcandu'se spre ea.

Zâmbi larg, aprobând din cap. Îşi luă din dulap o bluză şi o pereche de blugi.

Merg sa ma schimb, spuse si zambi.

Îi făcut cu ochiul, apoi îşi puse hainele pe pat.

Iesi din camera fetei si casca.

Se schimba rapid, apoi merse spre camera lui

Isi lua camasa peste tricoul negru si isi trecu mana prin par, ciufulindu'l. Se incalta si se indrepta spre usa.

Când vru să intre, dădu pste verzui. Îl privi zâmbiind

Zambi cald si inchise usa in urma lui.

Îl luă de mână, zâmbiind copilăreşte.

Ii zambi cald si incepura sa mearga incet.