Tears don't fall

-Ţie îţi plac fetele copilăroase? îl întrebă brusc, chicotind.

Ha? intreba privind'o ciudat. Ce'ti veni?

-Întrebam şi eu... zise ea, priviindu-l roşind uşor.

Iar vorbesti in metafore, spuse nemultumit.

-Ţi se pare. îi zise, râzând pe înfundate. Deci, îmi răspunzi? Te rog?

Da, spuse dand din umeri.

Zâmbi larg, continuând să meargă.
-Unde mergeam, totuşi?

Unde om vedea cu ochii, spuse razand.

-O aventură. N-am mai făcut aşa ceva. zise, râzând.

Ii scoase limba si rase si el.

Îi prinse limba cu buzele,oprindu-se.

Rase scurt si o musca usor de limba.

Gemu scurt, priviindu-l în ochi.

Suntem chit, spuse si rase scurt.

-Ce rău eşti.zise roşcata, îmbufnându-se.

Merci, spuse ranjind amuzat.

Continuă să meargă, priviind în jur.

Privi in jur plictisit si casca.

Ajunseseră rapid într-un parc. Roşcata se uită la verzui, apoi îl atinse şi fugi.
-Tu eşti!

Pff, nu am chef sa alerg, se planse.

-Leneşule! îi zise, sărindu-i în spate. Începu să râdă.

Incepu si el sa rada, tinand'o.

Îşi lăsă capul pe umărul lui.

Privi in jur observand cat de pustiu e parcul.

-Ce ciudat e să fie aşa gol. zise roşcata, simţind un fior pe şina spinării